Universitatea Craiova (Ştiinţa până în ‘66) a avut mereu alături un public extraordinar, specific sudului. Oricine ştie că, la Craiova, cei mai valoroşi jucători din toate timpurile au fost nr. 12 – GALE În 1964, ŞtiinţaDivizia A, iar Stadionul “Tineretului” din Craiova era mult prea mic pentru numeroşii şi fanaticii “tifosi”craioveni.RIA, şi nr. 8 – ILIE BALACI. promova în

În primul său pe prima scenă, Ştiinţa a terminat pe locul 11 în clasament, dar în acel sezon echipa a disputat toate meciurile cu Stadionul “Tineretului” plin până la refuz, meci de meci capacitatea tribunelor (15.000 locuri) fiind cu mult depăşită. Acest fapt unic a dus la decizia construirii unui stadion de mare capacitate, viitorul “Central”, într-o vreme când spectatorii din România se depărtaseră de arene.

La crearea centrului de copii şi juniori, s-a înregistrat un record stupefiant de participare, niciodată egalat. Peste 40.000 de copii de toate vârstele, din toată Oltenia, au venit la un mega-trial, care s-a întins pe durata a cinci luni. Afluenţa inimaginabilă de puşti care deja se visau în tricoul alb-albastru dă măsura a ceea ce însemna clubul din Bănie pentru populaţia întreaga Oltenie, ....

Pe 29 octombrie 1967, cu ocazia meciului echipelor de tineret ale României şi Poloniei (scor 2-2) a fost inaugurat Stadionul “Central”, cu 37.000 de locuri, pe atunci cel mai mare stadion al vreunei echipe de club din România........

La sfârşitul anilor ‘60, suporterii Craiovei erau deja renumiţi pentru atmosfera fantastică pe care o creau la fiecare meci. În 1968-1969, suporterii Craiovei câştigă Trofeul “Petschovski”, ediţia I, singura care a stârnit interesul publicului.  Tot în acea perioadă a luat naştere şi fenomenul suporterilor organizaţi. Fanii se prezentau la meciuri cu fulare, steaguri, tobe, confetti, petarde şi fumigene. Uluitoarea şi fascinanta galerie a Craiovei a fost prima care a folosit materiale pirotehnice în România. Primele petarde din fotbalul românesc au explodat pe “Central”. Memorabilă rămâne şi noaptea dinaintea meciului cu Dinamo (25 mai 1975), caştigat cu 3-0, când peste 500 de suporteri olteni au dormit pe stadion, ca să fie siguri că vor vedea meciul de a doua zi. În acel sezon, la antrenamentele obişnuite ale echipei lui Titi Teaşcă erau prezenţi câte 1000 de suporteri.
   În 1979, pe 24 octombrie, după meciul Universitatea Craiova - Leeds United 2-0, din turul 2 al Cupei UEFA, cu 40.000 de suporteri fanatici ai Craiovei creând o atmosferă fabuloasă, arbitrul acelui meci, Gianfranco Menegalli (Italia), a declarat: “...LA VOI E CA LA NAPOLI !!!”.  

Era vremea când “Centralul” se umplea de dimineaţa, indiferent că meciul era pogramat sa înceapă mult după prânz. Poporul albastru venea cu mâncare, apă, table şi ziare pe stadion, pentru că trebuia să aştepte mult timp până când din tunelul de la tribuna I îşi făceau apariţia Antognoni, Passarella, Breitner sau Rummeningge, Tigana ori Giresse, Briegel sau Filipovici.

Ei, adică oaspeţii, care defilează azi la “Eurosport Legends”, ieşeau primii de la vestiar ca să se acomodeze cu infernul celor 50.000 de voci care urlau la unison “Ştiinţa! Ştiinţa!”. Apoi lumea lua loc pe băncile de lemn ca să-şi tragă un pic sufletul şi să pregătească petardele, pentru că urma momentul cel mare: pe teren intra “Campioana unei Mari Iubiri”! “Wembley? Nu! Azteca? Nu! San Siro? Nu! Ne aflăm pe “Centralul” oltean, cu nimic mai prejos astăzi decât marile stadioane ale lumii, prin entuziasmul tribunelor pline vârf, prin ambianţa vulcanică. Steaguri şi steguleţe cu culorile clubului craiovean, pancarde, baloane multicolore, gata să-şi ia zborul spre înălţimi - întreaga recuzită a marilor spectacole fotbalistice…”. Sportul - Joi, 9 Decembrie 1982.

Fericire pe teren. Fericire în tribune. Festival pe Unirii. Strada principală a Craiovei
e inundată de olteni. Cu steaguri. Cu tobe. Cu trompete! Cea mai bună şi cea mai iubită echipă de fotbal din România a păşit, printr-o dăruire împinsă până la sacrificiu, în turul 4 al Cupei UEFA.” Gheorghe Mitroi, Scânteia - 9 Decembrie 1982, după meciul Universitatea Craiova – Girondins Bordeaux..

 Însă nimic nu se va putea compara vreodată cu ceea ce s-a întâmplat în 1998, la finala Cupei României, dintre Rapid Bucureşti şi Universitatea Craiova. Un regulament strâmb, care prevedea că finala competiţiei KO trebuie să aibă loc într-un singur act, pe “terenul neutru” al fostului stadion bucureştean din complexul “Lia Manoliu”, i-a obligat pe fanii Ştiinţei să joace în deplasare, la 250 de kilometri de Craiova, în timp ce giuleştenii erau practic acasă, în propriul oraş, doar că pe un alt teren.

   Suporterii Universităţii au sfidat însă această anomalie, moştenită dinainte de 1989, dar niciodată sesizată şi contestată vehement de cineva. Mareea alb-albastră s-a revărsat spre Bucureşti cu o forţă de neimaginat. Două garnituri de tren destinate exclusiv fanilor Craiovei au pornit spre oraşul de pe Dâmboviţa ticsite de oameni. Alţii, pentru a evita îmbulzeala din cele două garnituri speciale, au preferat să ia cu asalt trenurile normale de călători, sau au format coloane de maşini care se întindeau pe mulţi kilometri.

   Oltenii au invadat capitala României, într-o desfăşurare de forţe fără precedent. Uluite de ceea ce se întâmpla, autorităţile s-au recunoscut depăşite de situaţie. Peste 25.000 de fanatici ai Universităţii, din întreaga ţară, au format un uriaş animal viu, care se mişca pe arterele Bucureştiului, spre o destinaţie unică: fostul stadion „23 august”. A fost cea mai numeroasă galerie deplasată vreodată de o echipă românească într-un alt oraş decât cel de reşedinţă, un record absolut pentru ţara noastră, care probabil nu va mai putea fi niciodată egalat de vreo altă echipă, cu excepţia Craiovei.

In sezonul 2002-2003,a III-a etapa cu Steaua Bucuresti nu mai puţin de 50.000 de oameni, care au pătruns în stadion prin orice mijloace, au umplut până la asfixiere tribunele de pe „Ion Oblemenco”, alţi 10.000 de oameni rămânând pe dinafară, unii cu biletele în mână. Din cauza numărului mult prea mare de spectatori, partida a fost în pericol să nu se mai dispute, însă Dumitru Dragomir, preşedintele LPF, prezent la tribuna oficială, i-a ordonat observatorului: “Lasă meciul să înceapă, altfel ne omoară lumea!”

    “Nici în străinătate n-am văzut asemenea public. Nu mi-a venit să cred ochilor când am văzut ce era în tribune cu trei ore înainte de începerea meciului. Am zis că nu poate fi adevărat. Mai mult decât atât, am auzit că afară au ramas peste 10.000 de oameni cu biletele în mână, pentru că nu mai aveau unde să intre pe stadion. N-am ştiut niciodată că voi ajunge să joc la CRAIOVA, dar ceea ce am văzut astăzi depăşeşte orice închipuire!”, a declarat Jean Vlădoiu, după derby-ul câştigat de Universitatea cu 3-1.

ublicul craiovean a mai uimit o dată întreaga ţară, când, la 7 iunie 2003, naţionla a revenit în Bănie după mulţi ani. La antrenamentul oficial dinaintea partidei cu Bosnia, contând pentru preliminariile Campionatului European din 2004, în tribune au fost prezenţi peste 15.000 de olteni, care au scandat numele României şi i-au impresionat pe tricolori, făcându-i să se simtă ca la meci. “Cred că s-a stabilit un record mondial al spectatorilor prezenţi la un antrenament!”, a spus unul dintre internaţionalii români după inedita şedinţă de pregătire.

Singura galerie din România cu care ultraşii craioveni au o relaţie de prietenie este cea a Politehnicii Timişoara.